1. Principiile de proiectare
Adaptarea la nevoile și așteptările beneficiarului. Tema și elementele de design propuse trebuie sa reflecte nevoile și așteptările beneficiarului. Acestea trebuie analizate și înțelese înainte de realizarea designului efectiv. Pe baza acestor așteptări și nevoi se formulează tema de design a proiectului. Proiectantul va asista beneficiarul în clarificare nevoilor si asteptarilor pe baza instrumentelor specifice de tip Dragon Dreaming, Holistic Management, ș.a.
Impactul regenerativ asupra locației. Pentru a fi cu adevărat un design de permacultură, proiectul propus trebuie să aibă un impact benefic real, regenerativ asupra locației. Astfel el va duce la creșterea biodiversității și a fertilității din locație și nu va crea doar un proiect cu un impact vizual și estetic atractiv, sau va produce doar o recoltă.
Rolul de model al proiectului. Proiectele de permacultură sunt modele de bune practici pentru toți oamenii preocupați de mijloace concrete de a trăi sustenabil, în armonie cu Natura. De aceea orice proiect de permacultura ar trebui să se bazeze pe principiile de permacultura.
Principiul transparenței – limitele și impactul proiectarii. Designerul de permacultură va specifica de la început felul în care designul său răspunde la nevoile și așteptările clientului/beneficiarului și care dintre acestea nu sunt și/sau nu pot fi cuprinse în design. De exemplu, chiar dacă în design se propun grădini biointensive de producție legume pentru piață, este de datoria beneficiarului să cunoască practicile și activitățile necesare realizării aceste producții. Responsabilitatea pentru soluțiile propuse. Responsabilitatea validității si adaptării soluțiilor la locatia proiectată aparțin designerului. Responsabilitatea pentru implementarea acestor soluții conform designului propus precum și efectele și rezultatele ce decurg din aceasta implementare aparțin beneficiarului.
2. Metodologia proiectării
Metodologia este felul în care implementăm un design, pașii pe care îi parcurgem pentru a ajunge de la ideile, nevoile si aspiratiile beneficiarului la un rezultat concret.
Designul aplică eticile permaculturii:
Grija fata de pamant- soluțiile propuse au un impact negativ minim asupra ecosistemului din locație (soluții lente, fără materiale poluante) și care în timp duc la creșterea biodiversitatii si fertilitatii din acestuia. E recomandabil ca, în spiritul permaculturii, în design să se propună ghilde de plante cu diferite roluri în ecosistem care iau forme relativ stabile și adaptate locației.
Grija fata de oameni – soluțiile propuse sunt benefice pentru cei care interacționează cu locația proiectată prin faptul ca le oferă hrană, adăpost, lemn de foc în mod sustenabil,plante medicinale, biomasa pentru fertilitate, un loc de relaxare și de comuniune cu Natura. Prin proiectele de permacultura se transmit mai departe eticile, principiile și valorile permaculturii, inspirandu-i și pe alții să trăiască în armonie cu Natura și să aibă un impact pozitiv, regenerativ asupra ei.
Redistribuirea echitabilă a surplusului – în designul de permacultura aceasta etica se aplica intr-un dublu sens. Se gândesc peisaje abundente și beneficiarii sunt încurajați sa imparta din surplusului lor cu prietenii, cunoștințele și vecinii, de a intra în relații de schimb reciproc avantajoase. Împărțirea hranei este unul dintre fundamentele creării oricărei comunități durabile ce are Natura în centrul preocupărilor ei. Pe termen lung, intergenerațional, această etică se traduce prin obligația morala de a lasa generațiilor viitoare o Natura mai abundentă și mai fertilă și de aceea designul de permacultura va duce, prin tehnicile și soluțiile propuse la creșterea bunăstării locației.
Prețul designului de permacultura este gândit ca un un schimb echitabil între designer și beneficiar. Deși există tentația de a favoriza proiectele în care plățile sunt mai rapide și mai consistente, pe termen lung se constată că au mai multe șanse de reușită proiectele în care beneficiarul a început pe cont propriu și este implicat în proiect chiar dacă nu își permite serviciile unui designer. De aceea este important ca prin prețurile practicate să facem permacultura accesibilă cât mai multor persoane. Acolo unde este posibil se va folosi economia darului. Pe de cealaltă parte, munca designerului trebuie să fie una sustenabilă și să nu proiecteze sub costul real al muncii, al nevoilor și al pregătirii sale de specialitate fiindcă pe termen lung doar lucrurile sustenabile au un impact pozitiv real.
Designul aplică principiile permaculturii:
1. Observă și interacționează. Caracteristicile locației (clima, relieful, expunere solară, panta, apa, acces, vegetația existentă, microclimatele) pentru care se face designul determina, până la 60-70% din soluțiile propuse. De aceea analiza locației este un pas esențial pentru proiectarea ulterioară, bazată pe observație. Este nevoie ca designerul să se deplaseze în locație pentru a o observa, analiza și înțelege în detaliu.
2. Captează și stochează energia – soarele este principala sursa de energie externă și prin design se proiectează sisteme biologice și abiotice de stocare a energiei. Soluțiile propuse sunt astfel orientate spre soare încât să maximizeze captarea și stocarea energiei solare. La fel se captează, prin amenajările propuse, apa ca resursa și fertilitatea solului prin oprirea eroziunii.
3. Obține o recoltă –Se proiectează ecosisteme dense, durabile și înalt productive, cu plante anuale și perene ce asigura o hrană dens nutritivă și gustoasă cu un efort minim de întreținere. În evolutia acestor ecosisteme către diversitate și stabilitate elementele sunt astfel concepute incat sa existe o recolta încă din primul an și unde este posibil, o recoltă pentru fiecare zi, saptamana și luna a fiecărui an. Obținerea unei recolte este un principiu înalt motivator și un stimul esențial pentru cel în grija căruia este locația proiectată. Dincolo de hrană, orice locație este gandita holistic și se analizează potențialul acesteia de produce cat mai multe altfel de recolte.
Document în lucru pregătit de Radu Crăciun, Asociația Română de Permacultură
4. Aplică metode de autoreglare și acceptă feedback – Aplică acest principiu la doua nivele diferite. În demersul proiectarii, designul se adaptează dinamic la cerințele terenului și ale beneficiarului și designerul realizează o versiune inițială pentru cele trei etape: analiza, design general, proiectare tehnică. După aceasta se trece atât printr-un proces formal de feed-back din partea beneficiarului cât și printr-un proces de imaginare a evoluției în timp a ecosistemului propus. La un alt nivel în proiectele propuse se integrează la modul ideal o mare diversitate de plante cu funcții multiple și complementare care sa asigure evolutia în timp a ecosistemului propus.
5. Folosește și prețuiește resursele și serviciile regenerabile – Designul propune soluții de locuire din materiale locale, abundente și ușor de pus în aplicare. Se proiecteaza sisteme vii ce incorporeaza energia solară în structuri vegetale și non vegetale și în roade bogate. În procesul de design, atunci cand este posibil, se recomanda schimburi echitabile în baza economiei darului.
6. Nu produce reziduuri – gândește sisteme circulare în care energia este circulată și recirculată la maxim și în care fiecare element de la un nivel este hrană pentru nivelul următor. Înțelege și folosește microorganismele benefice din sol, rolul esențial al plantelor în aceasta, procesele de compostare și vermicompostare, prezenta ierbivorelor în peisaj. Reține apa și fertilitatea din interiorul locației prin prin tehnici si metode specifice.
7. Proiectează de la patternuri la detalii. Fiecare locație proiectată este rezultatul unic al interacțiunii dintre o multitudine de factori și este expresia fizica acestei interacțiuni. Tiparele de bază sunt spirale, valuri, curenți de aer, forme de nor, lobi, ramuri, plase și împrăștieri. Gândește tiparele mari ale locației pe baza zonelor și sectoarelor și apoi detaliază prin ghilde de plante, structuri și amenajari interacțiunea dintre acestea și nevoile si aspiratiile beneficiarilor. Gândirea în tipare se aplică la toate nivelele de proiectare.
8. Integrează mai degrabă decât să separi – Proiectează astfel încât fiecare element propus sa aibă mai multe funcții și fiecare funcție dorită în peisaj să fie realizata de mai multe elemente. Aceasta este o cheie a rezilienței.
9. Folosește soluții lente și de mică amploare – Principalele soluții lente și de mică amploare sunt cele date de ritmurile naturale ale anotimpurilor în creșterea vegetației, sporirea fertilitatii solului și captarea apei în locație. Pe cât posibil, pe termen lung, încearcă să asiguri necesarul de compost si mulci nu din surse exterioare, ci prin recoltarea și compostarea sustenabilă a biomasei din locație. La fel pentru combustibilul lemnos. Locația este dezvoltată pe durata a ani de zile, pe măsură ce ecosistemul se maturizează, dezvoltă nișe noi și oferă recolte mai variate.
10. Folosește și prețuiește diversitatea – Vorbește limbajul naturii și proiectează policulturi complexe în care să integrezi cât mai multe specii principale și de suport în interacțiuni benefice.
11. Folosește limitele și valorifică marginile – Folosește tiparele naturale pentru a proiecta limite și margini abundente, non-liniare care sunt puncte focale de biodiversitate și interacțiuni benefice.
12. Folosește și răspunde creativ schimbării – Gandeste fiecare proiect ca un ecosistem dinamic, în continuă evoluție în care schimbările sunt de la simplu la complex, de la friabil la rezilient, de la monocultura la policulturi, de la om în varful piramidei trofice la om ca parte egala dintr-un ecosistem trofic complex.
3. Relatia contractuala
Pentru a face un design de permacultură o persoana trebuie sa urmeze un curs de Design de Permacultură în urma căruia primește un certificat de absolvire. Clientul/beneficiarul poate, dar nu este obligatoriu, să solicite designerului certificatul de absolvire și, eventual, un portofoliu de proiecte pentru a înțelege mai bine ce primește de la designer.
Când oferă serviciile sale unui beneficiar sau unui client designerul intră într-o relație contractuală cu acesta prin care se obligă să livreze elementele unui design către client/beneficiar.
La minumum, această relație, chiar dacă nu este formalizată în scris, trebuie sa cuprindă următoarele elemente:
– ce anume se va livra
– în ce termene se va livra
– care este costul sau formula de compensare a serviciului de design pe etape – care sunt modalitățile de rezolvare a diferendelor ce pot apărea
4. Etapele de proiectare și livrabilele proiectării
De regulă sunt 3 etape în proiectarea de permacultură: analiza sitului și a nevoilor clientului/beneficiarului; designul conceptual; proiectarea tehnică. Pentru fiecare dintre cele 3 etape există o versiune inițială urmată de o discuție de clarificări și, dacă este cazul, solicitare de modificări și/sau suplimentări pentru a se ajunge la versiunea finală a etapei.
Analiza Prima etapă este cea de analiza care stabilește profunzimea celorlalte 2 etape. Pentru a înțelege locația, ce determină până la 70% din proiectul final, se recomandă ca designerul să se deplaseze contra cost la locație, unde să facă poze, să ia mostre de sol și să demareze analiza. În partea de analiză este inclusă analiza nevoilor beneficiarului/ beneficiarilor, analiza climei (temperaturi, precipitații, vânt) și a microclimatului, analiza topografiei și a curbelor de nivel, analiza solului, surse de apa, analiza vegetației, accese, utilități, vecinătăți, experiență și estetică, factori sociali și economici (dacă este cazul), etc. Rezultatul acestei etape este o analiză scrisă însoțită de planșe grafice cu elementele analizate. Atunci când terenul are expunere nordică, vegetație înaltă și/sau clădiri pe el, mai ales intr-o zona urbană se recomandă realizarea unui studiu de însorire. În funcție de complexitatea proiectului, analiza poate dura aproximativ 2 săptămâni
Design conceptual
Etapa a doua, de design conceptual, realizează un concept de permacultură a locației. Acesta cuprinde propuneri vizuale și scrise de amenajare a terenului și propuneri de elemente ce pot fi plantate, crescute sau construite pe teren. Aceste elemente pot fi grădini pădure, grădini anuale, poieni inflorite, grădini pluviale, ghilde de plante cu diferite funcțiuni, iazuri, case, alte construcții, infrastructură, solarii, structuri semiîngropate, șamd. Rezultatul acestei etape sunt planșe desenate (una generală și mai multe detalieri pentru elementele mai complexe) însoțite de o descriere text a elementelor propuse. În funcție de complexitatea proiectului, partea de design conceptual poate să dureze între 2 și 3 săptămâni.
Proiectare tehnică
Etapa a treia, de proiectare a soluțiilor, înseamnă efectiv proiectarea tehnică cu schițe și calcule pentru elementele pe care alegeți să le dezvoltați.
Acestea include:
– vegetația propusă cu specii de plante, scheme de plantare plante anuale si perene, cantități pentru fiecare specie;
– construcții naturale eficiente energetic;
– soluții tehnice de captare și management al apei;
– metode de creștere a fertilitatii solului și managementul acesteia;
– soluții pentru introducerea și managementul sustenabil al animalelor; – tipuri de culturi viabile de tip forest garden, market garden, ghilde cu diferite funcțiuni; – soluții de producție, surse de venituri și modele de afaceri;
– activitățile efective și planificarea lor.
Rezultatul acestei etape sunt schițe realizate de mână sau într-un program de proiectare profesional și textele aferente soluțiilor propuse. În funcție de complexitatea proiectului, partea de proiectare tehnică poate să dureze între 4 și 6 săptămâni. .
Amprenta ecologică a proiectării: Amprenta ecologică a designului de permacultură asupra planetei nu este neglijablă și trebuie redusă la un minim prin soluții regenerative simple. Se recomandă ca deplasările cu mașina în țară la proiecte să fi compensate prin plantarea de pomi fructiferi sau copaci sau alte activități similare. Toate livrabilele pot di transmise în format electronic.
5. Sustenabilitatea proiectului
În faza de design, proiectantul va face toate demersurile pentru a oferi soluții practice și regenerative care sa asigure sustenabilitatea pe termen lung a proiectului. Proiectantul nu este obligat sa asigure implementarea proiectului propus. Dacă își asumă implementarea,
este recomandat sa urmareasca evolutia în timp a proiectului și să recomande toate modificările ce asigura sustenabilitatea pe termen lung a proiectului.
